Cine a fost Grigore Alexandru Ghica?

De ce Şcoala Postliceală Sanitară din Iași  se intitulează „Grigore Ghica-Vodă”?

Domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica

Grigore al V-lea Ghica

(mai 1849-octombrie 1853 și octombrie 1854-3 iunie 1856)

       Grigore Alexandru Ghica era descendent din marea familie boierească a Ghiculeştilor, nepot al lui Mihail Sturdza şi ginerele lui Ioniţă Sandu Sturdza. A făcut primele studii în familie, apoi la Viena. Înainte de a urca pe tron a deţinut unele funcţii: hatman (1826), secretar de stat (ministru de Externe, 1842), ministru de Finanţe. Este numit domn prin Convenţia de la Balta-Liman (1849) dintre Rusia şi Imperiul Otoman. Grigore al V-lea Ghica a fost un reformator în epocă. Realizează o serie de reforme în mai multe domenii: înfiinţează departamentul Lucrărilor Publice, introduce serviciul de diligentă, reduce deficitul bugetar şi datoria ţării, acordă drept de împământenire (cetăţenie) catolicilor şi protestanţilor. În domeniul justiţiei s-a abolit pedeapsa cu moartea şi s-a îmbunătăţit sistemul penitenciar. Pe plan militar a înfiinţat o baterie de artilerie, două corpuri de pompieri în Iaşi şi câte unul în capitalele de judeţ, punând bazele corpului de jandarmi. Academia din Iaşi (Academia Mihăileană) şi-a reluat activitatea cu denumirea de Academia Vasiliană (1850). A oferit ajutor financiar pentru publicarea Cronicii lui Gheorghe Şincai şi pentru tipărirea primei ediţii a Letopiseţului Ţării Moldovei de către Mihail Kogălniceanu. Ca urmare a pătrunderii trupelor străine pe teritoriul ţării în cadrul Războiului Crimeei (1853-1856) s-a refugiat la Viena (octombrie 1853-noiembrie 1854). Printre primele măsuri adoptate după întoarcerea în ţară s-a numărat desfiinţarea robiei (decembrie 1855). Spre sfîrşitul domniei (1856) a înfiinţat o Şcoală militară, iar unii ofiţeri au fost trimişi la instruire în Prusia şi Franţa. Prin adoptarea unei legi a presei (1856) s-a permis reapariţia revistelor “Steaua Dunării” şi “România literară”. În politica externă a stabilit contacte cu marile capitale europene, Viena și Paris. Grigore al V-lea Ghica poate fi considerat întemeietorul învățământului mediu medical din Iași și din Moldova. În ianuarie 1852, printr-un Hrisov Domnesc,  domnitorul Grigore Alexandru Ghica (Grigore Ghica-Vodă), în casele sale părinteşti de pe uliţa Goliei (astăzi Strada Cuza Vodă) pune bazele unui aşezământ trainic de adunare şi îngrijire a copiilor găsiţi sau părăsiţi de părinţii lor, Institutul Orfanotrofic (Orfanotrofionul) sau Institutul Gregorian şi, pe lângă el şi a unei Şcoli de moşit  pe care le pune sub dependenţa Epitropiei “Sfântului Spiridon” din Iaşi, înfiinţată la mijlocul veacului al 18-lea. Primul director al Institutului Gregorian a fost Anastasie Fătu (1816 – 1886) între 1852-1855, acesta fiind și autorul unui Manual pentru învățătura moașelor.  După ce fusese medic de cvartal (1848-1852), Anastasie Fătu – primul medic pediatru din Moldova – organizează la Iași în 1856 prima creşă pentru copiii abandonaţi. În acest timp este medic-şef al Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi (1863-1885) şi profesor universitar la Catedra de botanică şi zoologie a Universităţii din Iaşi (1873). De asemenea, are o contributie notabilă la înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină (1879), recomandând şi primii ei profesori. Face parte din numeroase societăţi: Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (întemeiată în 1852), fiind preşedintele acesteia (din 1872). Dacă e să-l credităm pe celebrul istoric al Iaşului, Ion Mitican, cel care a răscolit prin arhive şi a adus la viaţă oamenii şi locurile Iaşului veacului al 19-lea, Institutul Orfanotrofic ar fi fost în imediata vecinătate a  actualului Spital Clinic de Obstetrică şi Ginecologie “Cuza Vodă”  (Maternitatea “Cuza Vodă”) din care se mai păstrează arcadele ce dau direct la stradă, cunoscute de către toţi ieşenii.

       Aici erau primite femeile lehuze lipsite de mijloace, care nu aveau unde să nască în condiţii igienice, copiii aruncaţi până atunci în ascuns pe uliţe precum şi copiii ai căror părinţi săraci, declarau că nu-i puteau creşte. Pentru copiii abandonaţi a fost înfiinţat un fel de leagăn care se învârtea, aflat într-un perete de la uliţa Institutului, astfel că în timpul nopţii oricine voia să dea un copil în leagănul aşezământului, o putea face, la adăpostul anonimatului. În fapt, nu interesa identitatea celui care o făcea, interesul social era atins, copiii nu mai erau abandonaţi pe străzi, ci daţi spre îngrijire unei instituţii specializate.

       Domnitorul Moldovei Grigore Alexandru Ghica Grigore al V-lea Ghica a fost înlăturat din domnie la 3 iunie 1856. La plecare a lansat o proclamaţie către ţară în care arăta: „Tot ce a fost cu putinţă s-a făcut, dar nu putem privi trecutul fără a simţi în sufletul nostru mâhniciunea că n-am putut realiza tot ce am dorit pentru fericirea iubitei noastre Patrii. […] Dumnezeul Părinţilor Noştri să vă insufle mai ales concordia şi prudenţa în momentul cînd veţi fi chemaţi a exprima dorinţele, nevoile şi drepturile Ţării Noastre!”. A fost primit cu mare fast la Galaţi de Alexandru Ioan Cuza (iulie 1856), ajungând la Paris la 3 august 1856. A sfârşit în mod tragic, sinucigîndu-se cu o armă, la castelul său din Franţa. Motivele sînt legate de o serie de dezamăgiri privind situaţia din ţară, unde se instituise o comisie de anchetă a faptelor sale, la iniţiativa caimacamului Theodor Balş, şi fusese publicată o broşură în care era acuzat pe nedrept. Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Obştească (februarie 1863): “Iată această broşură; din fiecare pagină a ei curge sânge, căci ea au omorît pe Domnul Grigore Ghica.” El însuşi scria în testamentul său: „Sunt victima unei trame abominabile: cât de nevinovat sunt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieşi la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu”.

       Reînființată în 1990, Şcoala Postliceală Sanitară din Iași  se intitulează „Grigore Ghica-Vodă”.