Scurt istoric al Școlii Postliceale Sanitare „Grigore Ghica-Vodă” din Iași
La banchetul anual ţinut la Iaşi, prin care se serba aniversarea Societăţii Literare „Junimea”, secretarul „perpetuu” Iacob Negruzzi avea obiceiul să ţină un discurs glumeţ, care începea întotdeauna cu următoarele cuvinte: „Originea „Junimii” se pierde în noaptea timpurilor”… Istoria literară a stabilit cu anume exactitate această origine: anii 1863-1864. Există o anume tendinţă, izvorâtă dintr-o nevoie de legitimare, de a căuta rădăcini istorice cât mai îndepărtate ale unui anume proiect.
La fel se petrec lucrurile şi în educaţie, unde şcolile îşi caută astfel fundamente ale propriei culturi organizaţionale. În 1852 domnitorul Grigore Alexandru Ghica (Grigore Ghica-Vodă), în casele sale părinteşti din uliţa Goliei, pune bazele unui aşezământ trainic de adunare şi îngrijire a copiilor găsiţi sau părăsiţi de părinţii lor (Institutul Orfanotrofic) şi, pe lângă el, şi a unei Şcoli de moşit .
Aici erau primite femeile lehuze lipsite de mijloace, care nu aveau unde să nască în condiţii igienice, copiii aruncaţi până atunci în ascuns pe uliţe precum şi copiii ai căror părinţi săraci, declarau că nu-i puteau creşte. Pentru copiii abandonaţi se înfiinţă un fel de leagăn care se învârtea, aflat într-un perete de la uliţa Institutului, astfel că în timpul nopţii oricine voia să dea un copil în leagănul aşezământului, o putea face, la adăpostul anonimatului. În fapt, nu interesa identitatea celui care o făcea, interesul social era atins, copiii nu mai erau abandonaţi pe străzi, ci daţi spre îngrijire unei instituţii specializate.
Această Şcoală de moaşe de la 1852, luminează „noaptea timpurilor” originilor actualei Şcoli Postliceale Sanitare care se intitulează (cum altfel ?) „Grigore Ghica-Vodă”. De la 1852 şi până astăzi (peste 160 de ani de istorie!) avatarurile şcolii au fost semnificative. Prima promoţie de absolvenţi datează din 1853. După anul 1920 învăţământul mediu sanitar s-a îmbogăţit cu un nou profil: pe lângă moaşe şi oficianţi sanitari apar în ciclul de şcolarizare surorile de ocrotire.
La Iaşi surorile de ocrotire se pregătesc în cadrul Institutului surorilor de ocrotire înfiinţat în anul 1929, cu o durată de şcolarizare de 3 ani. Pregătirea practică se realiza în spitale, în cadrul saloanelor model, coordonate de o instructoare specializată în profilul clinicii. La absolvirea cursului preliminar, în prezenţa oficialităţilor medicale şi sociale se organiza sărbătoarea “punerii bonetelor de soră”. În perioada anilor 1929-1935 activitatea Institutului surorilor de ocrotire este coordonată de dr. Claudia Popa.
Din anul 1935 conducerea este preluată de doamna Eugenia Costriş, mentor al diferitelor forme de învăţământ mediu sanitar pe o perioadă de 20 de ani. Între anii 1929-1948 Institutul surorilor de ocrotire este absolvit de un număr de 302 elevi. În anul 1944, Institutul surorilor de ocrotire este evacuat la Arad, iar elevele sunt transferate la Cluj, forma de învăţământ fiind în lichidare.
Paralel cu formele de şcolarizare menţionate anterior trebuie subliniat faptul că surorile au fost pregătite de-a lungul anilor şi în alte forme de învăţământ. Astfel, în anul 1934 exista Şcoala de surori infirmiere, asistente sociale şi supraveghetoare de spital de pe lângă Aşezământul Sfântul Spiridon , sub conducerea Dr. Emil Hurmuzache, durata de şcolarizare fiind de 3 ani. În perioada anilor 1937-1949 Şcoala de surori infirmiere este condusă de dr. Valentina Popovici.
Până în anul 1941 durata de şcolarizare este de un an, iar după această dată de 2 ani. Şcoala de surori infirmiere de scurtă durată a fost înfiinţată în anul 1941 cu aprobarea Ministerului Muncii Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale. În anii 1950-1952 Şcoala de oficianţi sanitari devine Şcoala specială de calificare , cu o durată de şcolarizare de un an. Între anii 1948-1949 surorile de ocrotire sunt pregătite în cadrul Şcolii de surori de ocrotire care se transformă între anii 1949-1958 în Şcoala specială de calificare pentru personalul sanitar. Prin Reforma învăţământului din 1948 se organizează Şcoala medie tehnică sanitară, care a funcţionat la început în cadrul Centrului Şcolar Medical de Băieţi şi a Centrului Şcolar Sanitar de Fete. Ultimele două instituţii se unesc în anul 1955 devenind Grupul Şcolar Sanitar Iaşi. În al 40-lea an de existenţă (15 octombrie 1969) Grupul Şcolar Sanitar Iaşi s-a mutat în actuala clădire, construcţie nouă, ridicată în apropierea Spitalului “Sfântul Spiridon”.
Localul avea la acea dată 20 de săli de clasă, 3 laboratoare, 4 săli de demonstraţie practică, 1 sală pentru bucătăria dietetică, 1 sală de gimnastică medicală şi o biliotecă cu 15000 de volume. Pentru că școala a suferit degradări structurale de-a lungul anilor, a fost reabilitată în anul 2014. În anul 2015 s-a construit un frumos parc în curtea interioară a școlii, sub stejarul lui Eminescu. Până în anul şcolar 1973-1974 învăţământul era organizat în două forme: şcoală profesională şi şcoală postliceală. Din anul 1973 se lichidează şcoala profesională şi apare Liceul Sanitar.
În anul 1978 se desfiinţează şi şcoala postliceală sanitară, urmând ca pregătirea cadrelor medii sanitare să se realizeze în forma de învăţământ liceal. Astfel, Grupul Şcolar Sanitar Iaşi se transformă în Liceul Sanitar. După 1989 se creează posibilitatea reînfiinţării şcolilor sanitare postliceale. Prin Hotărârea de Guvern 521 / 12 mai 1990 privind organizarea și funcționarea învățământului din România în anul școlar ( universitar ) 1990-1991 se reînființează învățământul postliceal de specialitate.
Cum se prezintă școala astăzi? Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica-Vodă” din Iaşi este cea mai mare şcoală de profil din Regiunea de Nord-Est a României şi a doua şcoală din ţară, după Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni” din Bucureşti. În anul școlar 2015-2016 funcționăm cu 48 de clase (1650 de elevi) la trei calificări profesionale: asistent medical generalist, asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare și asistent medical de farmacie.
În ultimii ani au fost făcute investiții masive în baza materială. Dispunem de 9 săli de clasă, 8 săli de demonstrație, 2 saloane demonstrative, 1 laborator de informatică, 1 cabinet de limbi străine moderne, 1 laborator de balneofiziokinetoterapie și recuperare, 1 laborator de farmacie, 1 laborator de anatomie și microbiologie. Biblioteca școlii a fost modernizată cuprinzând 26000 de volume dintre care peste 18000 de volume de specialitate. Din 2015 în școală se derulează și programul de revalorizare pentru asistenții medicali generaliști care au absolvit școala înainte de 2010.
Prof. Edmond Ciumașu
Directorul Școlii Postliceale Sanitare „Grigore Ghica Vodă” din Iași